Mai mult ca sigur avem periodic sau nu senzatia asta.Parantezele sunt prezente pentru ca de cele mai multe ori atunci cand totul este derutant in jurul meu reusesc sa-mi pastrez integritatea senzoriala.Dar in ultima vreme ma incearca o stare noua, dulce-amaruie.Ce se intampla in jur este cu mult sub limita derutei alarmante, dar persista o idee in mintea mea cum ca nimic nu are sens.
Vorbesc de sensul pe care mi-l doresc eu, cel de care am nevoie.Practic viata mi se desfasoara normal, casa este casa, servicul este servici, drumurile sunt drumuri iar dragostea este dragoste.Doar ca ceva lipseste.Nimic nu scartaie, totul are gust si totul este normal.Mi-am spus la un moment dat ca de vina este poate depresia de inceput de an despre care vorbesc toti specialistii in domeniu in ultima vreme.Doar ca nu se pupa, cerul este tot albastru, pot glumi la orice ora, nu m-am gandit niciun moment la dezamagiri.Unde mai pui ca sunt neobisnuit de calm, enervant chiar pentru unii.
O sa fac si acum ce am facut din totdeauna: o punga de popcorn, un pachet mare de tigari si voi astepta cuminte sa treaca totul.Pana la urma primavara va veni intotdeauna, indiferent de forma sau data.Desigur, sunt eternul optimist pe care nimic nu-l poate schimba, sunt omul bun la suflet care nu deschide gura decat daca are ceva de spus (nimicurile sunt in general mai importante decat cele mai ascunse teorii, atat timp cat sunt bine articulate) si care clipeste rar si apasat.
Sunt derutat pentru ca imi doresc sa visez.
reash - the host of past Christmas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu