Our war

Imi pare bine ca am reusit sa pun capat unui razboi mai vechi.A fost unul de durata dar l-am purtat in mod inconstient, nu credeam ca pot duce asa ceva pana la capat.Nu este adevarat ca orice sfarsit inseamna nou inceput...de fapt inseamna o impacare ce pleaca de la calcaie si se termina la cele mai inalte nivele.Ne luptam cu noi insine cel putin o data...

Vorba multa saracia omului asa ca-ti multumesc acum.

1. Pacific _ Stray light run
2. Submorphics _ Make it happen
3. XRS _ Evening sun
4. Beta2 & Lariman _ Foll in your eyes
5. ALix Perez _ Leave the dread
6. Kubiks & Lomax _ Nature Cure
7. Pacific _ Release me
8. SKC _ Worthwhile
9. CLS _ Tell me what you want
10. TK _ Never never
11. Mutated forms _ My feeling
12. Kubiks & Lomax _ Loop hole
13. Brooklyn _ 11201
14. CLS _ Black & white
15. Kabuki _ Speed of sound (makoto rmx)
16. Mist_i_cal _ Eject
17. Dan Intrinsic _ Lost cause



reash - end of our war


Scuzati va rog calitatea materialului audio, it`s from the early days

click click click

                   click...TROSC...tocmai mi-am petrecut ultimele clipe incercand sa nimeresc o mana de cuvinte.Dar de multe ori atunci cand incercam cu fiecare varf de unghie sa realizam ceva, sa ajungem undeva, sau sa spunem ceva...pai nu castigam nimic.Adica stam pe loc.Indicat este in unele cazuri sa ne oprim, sa tragem un scaunel cat mai aproape de pernita dorsala si sa ne asezam comod si tacticos.
                 Posibil, dar chiar daca nu sunt acord sa zicem ca inteleg.Pana la urma suntem cu totii mai comozi decat un ac de gamalie (ati reusit sa stati in cap mai mult timp...evident ca nu, acul macar poate fi pacalit) si ne gasim o indeletnicire placuta in timpul sederii descrise inainte, cel mai adesea un tratament delicat si tacticos al unghiilor.Da, ma refer atat la cele de sus cat si la cele de jos.Gresit sau nu, e un fapt.Cine imi sopteste mie ce sa fac in asemenea caz, nu stiu.Nu-i acord mare atentie in general.Dar astazi m-am decis brusc sa fiu mai atent si sa urmez intocmai indicatiile primite.Nu vreau sa ma intreb daca e bine sau nu pentru ca a fost ceva special.
                Oricum, nu sunt un nebun ce aude voci pe strada, nu sufar de sindromul dublei personalitati.Sunt doar flamand si de gheata

Stie baiatul asta cum sa puna totul in ordine


Daca ati fost curiosi va spun si ce anume ati ascultat:

Ventas Rumba – ICR (DUB)
Spectra Soul – Adoration (DUB)
Dolly – Atom (DUB)
9th Wonder – Bal (DUB)
Deep Burnt Remix – Insiders (DUB)
Layers – Spirit (DUB)
Lost Hours – Icicle (DUB)
Columbo – Sabre & Vicious Circle (DUB)
Electronic Angels – Soul Intent (DUB)
Cooper – Breakage (DUB)
Rated – Naibu (DUB)
Think – Sub Wave (DUB)
Exodus – Mix Master Doc & Dan Marshall (Influence Records DUB)
Rain on Lens – Hobzee & Zyon Base (DUB)
Reflect – Paul T (DUB)
128 Miles – Soul Intent & Insiders (DUB)
Seeing Stars – Spectra Soul (DUB)
What Love Is – Eveson (Influence Records DUB)
I am the Black Gold of The Sun – 4Hero (Nuyorican Soul Remix)

DERUTA(n)T

 


                        Mai mult ca sigur avem periodic sau nu senzatia asta.Parantezele sunt prezente pentru ca de cele mai multe ori atunci cand totul este derutant in jurul meu reusesc sa-mi pastrez integritatea senzoriala.Dar in ultima vreme ma incearca o stare noua, dulce-amaruie.Ce se intampla in jur este cu mult sub limita derutei alarmante, dar persista o idee in mintea mea cum ca nimic nu are sens.
                        Vorbesc de sensul pe care mi-l doresc eu, cel de care am nevoie.Practic viata mi se desfasoara normal, casa este casa, servicul este servici, drumurile sunt drumuri iar dragostea este dragoste.Doar ca ceva lipseste.Nimic nu scartaie, totul are gust si totul este normal.Mi-am spus la un moment dat ca de vina este poate depresia de inceput de an despre care vorbesc toti specialistii in domeniu in ultima vreme.Doar ca nu se pupa, cerul este tot albastru, pot glumi la orice ora, nu m-am gandit niciun moment la dezamagiri.Unde mai pui ca sunt neobisnuit de calm, enervant chiar pentru unii.
                        O sa fac si acum ce am facut din totdeauna: o punga de popcorn, un pachet mare de tigari si voi astepta cuminte sa treaca totul.Pana la urma primavara va veni intotdeauna, indiferent de forma sau data.Desigur, sunt eternul optimist pe care nimic nu-l poate schimba, sunt omul bun la suflet care nu deschide gura decat daca are ceva de spus (nimicurile sunt in general mai importante decat cele mai ascunse teorii, atat timp cat sunt bine articulate) si care clipeste rar si apasat.
                        Sunt derutat pentru ca imi doresc sa visez.


reash - the host of past Christmas

zapisduta

Se pare ca pana la urma chiar trebuie sa-ti alegi cu grija dorintele, pentru ca se pot indeplini.Am poftit...am primit plus un varf de lingurita.Dealuri de zapada pana la genunchi, multi pietoni, oras cu alt ritm.

Evident, am ramas copil si m-am bucurat teribil la vederea peisajului.Din spatele geamului.Odata iesit din casa mi-am contractat brusc toti muschii spatelui (zona lombara mai exact) mi-am indesat degetele in blana si am pornit in drumul meu.Sentiment inedit.Imi doream sa cumpar o lopata cat de mica si poate lanturi antiderapante (masina era bine infipta intre 2 movile atent ridicate de catre 2 vecini cu suflet bun).Noroc va doresc!Rafturi goale si vanzatori draguti ce te anunta inca de la intrare ca nu o sa gasesti nimic.

Tot e resemnarea prietenul cel mai bun al omului, am cumparat in schimb 4 sticle de bere bruna si am plecat spre masina (stop, nu am condus sub influenta aburilor alcoolici).Pe scurt,2 oameni au reusit in 3 ore si jumatate sa urneasca o masina cu o capacitate cilindrica de 1998cc pana la cel mai apropiat drum principal (in jur de 60m).Pe acolo trecuse utilajul numit in popor "plug".Cine spune ca nu esti barbat pana nu faci armata nu stie ce vorbeste.Seara am urmarit avid toate talk-show-urile difuzate, sperand sa primesc o alinare, o bataie pe umar.Ziua s-a sfarsit promitandu-mi ca voi reconditiona masina la vara.

first

E frumos.

Talentul meu este unul nativ, bine cultivat de-a lungul timpului: nu-mi tin promisiunile facute.Motivul este intotdeauna independent de mine, asa ca mai am inca o mana de oameni pe care-i pot numi prieteni.Amicii nu au inteles probabil fenomenul asta si au racit relatiile cu mine.Ultima promisiune pe care nu am ideplinit-o a sunat cam asa: "Lasa iubito ca o sa vezi tu, pe 1 ianuarie 2008 o sa postez primul post pe blog-ul meu, lumea o sa-l citeasca in draci si o sa devin celebru"

Am intarziat o zi, dar tot nu am renuntat la ganduri.Destul cu literatura...Ma numesc Mihai, am ceva ani, mi-a crescut si barba de ceva timp, ascult drumandbass si slujba ma obliga sa apas butoane.Sunt si cam slab (poate am gadilat vreo curiozitate)

Deci hai sa 2008