A trecut ceva vreme. Daca stau sa-mi amintesc, atunci cand am inceput blogg-ul asta, viata imi era cu totul alta, eu eram cu mult mai sarac (atat financiar cat si spiritual sa zicem).
Sunt foarte melancolic si-mi este frica sa merg pe strada. Singurul motiv este raceala care-mi face zilele negre si lipsa permisului ce atesta abilitatile mele soferistice.In rest, am invatat pe propria-mi piele sa nu-mi fie frica de nimic.Daca se spune "ai grija ce-ti doresti, s-ar putea indeplini!" eu spun "ai grija de ce ti-e frica, sigur se va indeplini".
Pentru ca suntem slabi lasandu-ne zilnic macinati de propriile temeri, pentru ca povestea cu drobul de sare este un stil de viata la nivel national si pentru ca nu ne dam seama cat de repede trec 4 ani. Iar cand ne dam seama de asta, ne inspaimantam de cat de repede vor trece urmatorii 4. Si asa se face ca ajungem la 29 de ani, cand ne speriem de inevitabila "criza de 30 de ani".
Nicio problema, daca pana atunci voi invata pe putin cat in ultimii 4 ani, ma declar de pe acum impacat cu mine insumi.Bine ca am invatat sa-mi ghidez impulsivitatea ajutat de o logica pe care o gasesc fireasca.
Mi-a ramas in cap o replica banala si stupida pe care am obesrvat-o fara sa vreau la televizor aseara: "Multumeste-ti pentru fiecare noua zi, e singura constanta din viata ta"
Multumesc Mihai pentru noua zi, e singura constanta din viata mea :)
Hold your pants on, i`m the same sucker for romance.
Si daca v-au placut Shapeshifter, va invit in seara asta dupa Suie Paparude in Suburbia, mai am destul de aratat.
vineri, 28 noiembrie 2008
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)